Procentual, cea mai mare parte a hranei utilizate într-o fermă este destinată creșterii porcilor, de la o greutate de 25 de kilograme (aproximativ 10 săptămâni), până la sacrificarea acestora. În toată această perioadă de creștere, porcii necesită în mod obișnuit, aproximativ 1,5 kg. de furaje,  la o greutate a animalului de 0,500 kg. Aceasta înseamnă că, în cazul porcilor care sunt vânduți sau sacrificați la 125 kg., ceea ce reprezintă media națională, aceștia vor consuma aproximativ 280 kg. de hrană, pe cap de animal.Gestionarea costurilor și a proteinelor De-a lungul perioadei de creștere, fermierul se străduiește să diminueze pe cât posibil costurile, pentru a ieși în câștig. În cazul porcilor care cântăresc mai mult de 15 kg., o dietă simplă, pe bază de porumb și soia, duce la performanțe bune, dar proporția acestora trebuie ajustată în mod frecvent, pentru că porcii iau în greutate mai greu.   Pentru creșterea porcilor există două opțiuni pentru a le asigura hrana. Fie li se oferă o cantitate limitată de hrană în fiecare zi, cu ajutorul unui auto-alimentator. Aceasta este o soluție optimă, pentru că fermierii vor munci mai puțin, porcii pot mânca oricând și oricât doresc, iar rezultatul este că aceștia cresc mult mai repede. Dar una dintre soluțiile cele mai bune pentru a controla costurile cu alimentația porcilor este aceea de a limita deșeurile alimentare, care trebuie ajustate în mod ideal, întrucât auto-alimentatoarele acoperă doar jumătate din hrana pentru animale.   Când porcii încep să crească, cerința acestora pentru proteină brună, din dieta lor lor, scade. Proteina este necesară în procesul de dezvoltare a animalului și în principal în ceea ce privește creșterea masei musculare. Dar, dezvoltarea musculară scade treptat cu creșterea în vârstă a porcilor, de unde rezultă și un necesar mai mic de proteine. De exemplu, porcii tineri, de 15-30 kg., au nevoie de un procent de 18% proteină brută, pentru a-și dezvolta la maxim musculatura. De la această greutate și până la 80 de kilograme, porcii au nevoie de doar 14-15% proteină brută, sau chiar mai puțin.   În mod normal, este foarte ușor de a asigura o supra-doză de proteină porcilor, dar acest lucru nu este și în interesul fermierului, întrucât proteina este cel mai scump component din dieta animalelor. Fermierii la scară mare au însă la dispoziție în jur de șase-opt diete diferite pentru porci, în timpul perioadei de creștere. În cazul unui mic producător, aceste diete pot fi reduse la trei. În acest sens, se recomandă ca fermierii să încerce o combinație de 18% proteină brută pentru porcii între 20 și 35 de kg., 16% proteină brută pentru animalele care au o greutate între 35 și 80 kg. și 14 sau 15%, pentru porcii ce cântăresc peste 80 de kilograme.   Pentru creșterea porcilor există două opțiuni de dietă: ori li se oferă o cantitate limitată de hrană în fiecare zi, ori porcii sunt hrăniți ”la liber”, cu ajutorul auto-alimentatorului. Cu toate acestea, porcii care sunt lăsați să se auto-alimenteze la discreție au tendința de a mânca mai mult și vor fi mai grași, decât porcii care sunt hrăniți zi de zi, cu o cantitate egală de mâncare. Totuși, hrănirea porcilor de două ori pe zi ajută la creșterea aportului total de zi cu zi.   Cât de dăunătoare sunt micotoxinele în hranăUna dintre problemele majore de alimentație, în cazul porcinelor, este determinată de prezența micotoxinelor. Acestea sunt produse de mucegaiuri care se dezvoltă într-o mare varietate de condiții. Însă, cel mai frecvent factor al apariției acestora este determinat de umiditate. De pildă, atunci când cerealele furajere se apropie de recoltare, cantitățile mari de precipitații căzute contribuie la apariția mucegaiului încă de când acestea sunt nerecoltate. După recoltarea lor, în situația în care conținutul de umiditate este destul de mare, iar cerealele nu sunt uscate corespunzător, creșterea mucegaiului se va dezvolta în coșurile de depozitare. În cele din urmă, odată cu măcinarea cerealelor, mucegaiul va continua să se dezvolte, beneficiind de condițiile de umezeală. De aceea este foarte important să acordăm o atenție deosebită faptului că micotoxinele sunt direct vinovate de condițiile care afectează performanța dezvoltării porcilor. De aceea, primul lucru de care trebuie să ținem cont este hrana acordată porcilor, iar strategiile de alimentare, de la ajustările aduse acesteia și până la reducerea proteinelor, reprezintă un pas important pentru a maximiza eficiența și profitul adus de porcine.Micotoxinele pot provoca decesul animalelor   Micotoxinele care sunt produse de mucegai și care afectează calitatea cerealelor, au marele dezavantaj de a diminua performanța creșterii porcului. Două dintre cele mai comune micotoxine sunt vomitoxinul și zearalenona, ambele fiind produse de mucegaiul Fusarium.Vomitoxinul, care mai este cunoscut și sub denumirea de deoxynivalenol sau DON, conduce la o reducere a consumului de hrană sau la refuzul de hrană a animalelor. Zearalenona produce efecte estrogenice, cum ar fi umflarea ugerelor sau a vulvei, în cazul scroafelor tinere, ceea ce poate duce la incapacitatea acestora de a se reproduce. Fumonisonul, o altă micotoxină, poate suprima sistemul imunitar, ducând la complicații grave, cum ar fi edemul pulmonar, avortul spontan sau chiar poate provoca decesul animalelor.   În fine, o altă micotoxină care nu trebuie ignorată, este aflatoxina. Aceasta este mai puțin frecventă decât vomitoxina sau zearalenoza, dar este un mucegai foarte frecvent în condițiile de secetă. Aflatoxinele sunt foarte toxice, atât pentru toate clasele de animale, cât și pentru oameni. Factorii care contribuie la creșterea acestui mucegai depind de condițiile calde și umede din containerele sau spațiile neetanșeizate în care sunt depozitate furajele, ceea ce dă naștere la infectarea acestora de la insecte, precum și prin utilizarea de ingrediente neobișnuite, cum ar fi produsele secundare de panificație. Dacă fermierii observă că animalele lor refuză hrana, au ugerele sau vulva umflate, sau variații bruște de greutate, trebuie să fie în alarmă, întrucât toate aceste reacții se datorează micotoxinelor. Furajele care conțin micotoxine pot fi diluate cu alte furaje disponibile de la moară, dar cel mai bine este să evite furajul contaminat cu micotoxine, dacă este posibil.   Alimentația scroafelor în timpul gestației   Gestația este perioada de timp cuprinsă după reproducere și înainte de fătare. În această perioadă, embrionii sunt fertilizați în timpul călătoriei în uterul scroafei. Aceste adaosuri vor forma, în cele din urmă, cordonul ombilical, prin care purceii în curs de dezvoltare intrauterină vor obține substanțele nutritive de la scroafă. Pe parcursul celor 114 zile dintre perioada de reproducere și fătare, fiecare dintre embrionii microscopici va duce la o creștere în greutate a purcelului de 1 sau 1,5 kg.   În această perioadă de gestație, scroafele nu au nevoie de o îngrijire deosebită. Cu toate acestea, reducerea stresului în prima și a doua lună de gestație, poate ajuta, prin reducerea numărului de embrioni fertilizați care mor și sunt rapid reabsorbiți de scroafă. În cazul în care este permis, scroafele gestante vor mânca mult mai multă hrană, întrucât au nevoie să-și susțină starea de sănătate a organismului, dar și pentru dezvoltarea fetușilor.