Cererea globală de proteine ​​animale este în creștere rapidă, fiind alimentată de o populație estimată a ajunge la 9,7 miliarde de oameni până în 2050. Această creștere pune o presiune enormă asupra resurselor naturale ale planetei noastre.

Sustenabilitatea a devenit o preocupare din ce în ce mai mare la nivel mondial și de o importanță tot mai mare pentru consumatori. Nu mai poate fi ignorat faptul că doar creșterea animalelor reprezintă 14,5% din toate emisiile de gaze cu efect de seră generate de om.

De aceea, sunt necesare căi durabile către producția de proteine ​​animale, pentru a preveni daunele potențial ireversibile asupra planetei noastre și pentru a furniza alimente nutritive pentru populația în creștere.

Dacă vrem să asigurăm accesul la diete sănătoase și echilibrate pentru generațiile viitoare, trebuie să mergem înainte, împreună, la scară, se arată în studiul cu titlul ”Sustainable dairy with greater efficiency”, întocmit de Universitatea Waggeningen, din Olanda.

Mai multe oportunități

Pe baza multor progrese din trecut, există o mulțime de oportunități de a crește în continuare durabilitatea mediului în producția de lapte. Într-adevăr, cu un nivel mai ridicat de motivație din partea industriei și a guvernelor deopotrivă, pentru a aborda schimbările climatice, noile tehnologii și o genetică mai bună, există mai multe oportunități de durabilitate ca niciodată.

Mulți fermieri de lactate folosesc deja cele mai noi sisteme pentru a reduce consumul de apă și electricitate, precum și produse de curățare mai ecologice a adăposturilor. De asemenea, aceștia lucrează pentru a reduce azotul și pentru a gestiona gunoiul de grajd în moduri mult mai durabile, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.

În plus, sectoarele de lactate din multe țări folosesc, de asemenea, deșeuri alimentare și subproduse de prelucrare a alimentelor în hrana pentru bovine de lapte, reducând resursele necesare pentru a crea furaje din culturi.

Noi inițiative

Progresele genetice continuă să ajute la creșterea productivității vacilor, traducându-se la mai puține resurse necesare pentru comercializarea unui anumit volum de lapte. Există, de asemenea, noi inițiative specifice, cum ar fi Programul Future Forage, care vor reduce și mai mult impactul asupra mediului al vacilor individuale, prin reproducere și nu numai.

În plus, noile metode de îmbunătățire a monitorizării sănătății animale și de prevenire a îmbolnăvirilor reprezintă o altă cale de reducere a emisiilor. Vacile mai sănătoase și productive necesită mai puține resurse decât omologii mai puțin sănătoși.

Cu toate acestea, la nivel de fermă, în timp ce genetica și noile tehnologii sunt importante în căutarea unei ferme de lapte cu un impact mai mic asupra mediului, fermierii de lapte au nevoie și de alte surse de sprijin. Acest lucru este puternic recunoscut într-un raport recent al Institutului pentru Politica Europeană de Mediu (IEEP), intitulat ”O viziune pentru viitorul industriei europene a produselor lactate”.

În acest raport, directorul de impact extern al IEEP, Faustine Bas-Defossez și colegii săi, observă că mutarea sectorului lactatelor din Europa către o durabilitate mai mare necesită o tranziție justă, în care cei afectați din sector să fie sprijiniți în schimbarea către o durabilitate mai mare. ”Trebuie să li se permită să facă parte din schimbare”, spune ea.

Toate acțiunile sunt importante

Pentru a avea succes cu o mai mare durabilitate a sectorului lactatelor, factorii de decizie guvernamentali, consumatorii și întregul lanț de aprovizionare trebuie să lucreze împreună, notează Bas-Defossez. ”Toate categoriile de inițiative sunt foarte importante și toate sunt interconectate”, spune ea. ”Există politici mai formale și, de asemenea, Politica Agricolă Comună a UE, care modelează practicile de pe teren și oferă criteriile pentru subvenții care pot sprijini mai multă durabilitate”.

Dar, în timp ce consumatorii din întreaga lume au acum așteptări mari pentru un impact redus asupra mediului pentru toate bunurile și serviciile lor, Bas-Defossez observă că în relația sectorului lactatelor cu consumatorii, etichetarea semnificativă a produselor și explicațiile progresului sustenabilității sunt foarte importante.

”Unele campanii de marketing pentru durabilitate nu clarifică întotdeauna lucrurile și, uneori, se concentrează doar pe unul sau două aspecte ale durabilității”, explică ea, adăugând că trebuie să înțelegem și să ținem cont de ceilalți factori care contează pentru consumatori, atunci când iau deciziile de cumpărare.

Întrebată despre unul dintre acești factori importanți, prețul, Bas-Defossez își exprimă opinia că prețul produselor lactate în Europa nu ar trebui să crească, pe măsură ce se înregistrează progrese în materie de sustenabilitate. Mai degrabă, spune ea, ar trebui să existe mecanisme care să susțină aceste progrese pentru a deveni treptat o normă, fără a fi nevoie să crească costurile produselor.

Domenii ale durabilității mediului

În ceea ce privește anumite domenii ale durabilității mediului pe care ar trebui să se concentreze industria europeană a produselor lactate sau domeniile care ar trebui să fie subliniate consumatorilor în care se fac cele mai semnificative progrese, Bas-Defossez spune că este dificil de răspuns.

Utilizarea energiei regenerabile, practicile de gestionare a gunoiului de grajd, reducerea consumului de apă și electricitate, toate sunt interconectate și importante. ”Nu dorim să plasăm emisiile de gaze cu efect de seră la fel și mai importante decât calitatea apei sau calitatea aerului”, observă Bas- Defossez, care adaugă:

”Totul trebuie făcut și provocările sunt mari, dar poate, având în vedere urgența climatică și obiectivele UE privind neutralitatea carbonului, aș putea sugera că bioreactoarele ar fi ceva pe care fermierii de lapte s-ar putea concentra mai întâi, pentru a obține câștiguri semnificative”.

Responsabilitate împărtășită

În general, Bas-Defossez consideră că membrii industriei lactate din UE ar trebui să fie optimiști, că își vor atinge obiectivele ambițioase de sustenabilitate. ”Trebuie activate multe instrumente, iar responsabilitatea nu trebuie să fie doar pe umerii fermierilor”, spune ea, ”dar se vor face progrese continue cu toți cei implicați, inclusiv cu consumatorii și cu politicile și sprijinul financiar adecvat”.

Un proiect recent de cercetare de 6 ani, intitulat Dairy Coordinated Agricultural Project, a evaluat practicile care pot ajuta fermierii să reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GES). Studiul a constatat că genetica, strategiile de hrănire îmbunătățite și un management mai bun al gunoiului de grajd sunt toate importante.

În ceea ce privește strategiile specifice de hrănire care reduc emisiile de metan ale vacilor, directorul de proiect, dr. Mark Ruark de la Universitatea din Wisconsin-Madison observă că ”toate lucrurile mici pe care fermierii le pot face pentru a îmbunătăți eficiența furajelor, contribuie la succes”.

Strategii de hrănire

Colegul său, doctorul Michel Wattiaux, explică în continuare, observând că strategiile de hrănire pentru a reduce emisiile enterice sunt oarecum o enigmă.

”Hrănirea cu diete sărace în fibre reduce emisiile enterice, în comparație cu dietele bogate în fibre și concentrate reduse”, explică el, ”dar în primul rând, facem vacile să consume o dietă în concurență cu oamenii, mai degrabă, decât complementară cu cea a oamenilor, ca resurse de hrană. Dar, în cel din urmă, producția de lapte poate fi redusă, ceea ce duce la o creștere a emisiilor per kg de lapte”.

Concentratele pentru bovinele de lapte sunt bogate în proteine ​​și energie și pot conține o gamă largă de ingrediente de recoltă de mare valoare, de la orz, făină de canola, porumb și ovăz până la grâu, melasă și pulpă de sfeclă. În același timp, însă, Wattiaux ne reamintește că acum există o serie de produse comerciale precum algele marine sau 3-NOP, care s-a dovedit că reduc emisiile fără a afecta producția de lapte.

Gestionarea gunoiului de grajd

În ceea ce privește strategiile de hrănire care reduc emisiile de azot din gunoiul de grajd (în aer, sub formă de amoniac și/sau apă, sub formă de nitrat), Wattiaux spune că o reducere a concentrației de proteine ​​din dietă ar face o diferență, dar fermierii și nutriționiștii din produse lactate ”nu vor să dea o șansă și, astfel, încă folosesc o marjă de siguranță care ajunge în mare parte în gunoiul de grajd”.

În ceea ce privește cel mai bun management al gunoiului de grajd, pentru a reduce emisiile, Ruark face ecou ideea lui Bas-Defossez, conform căreia bioreactoarele ar trebui să fie un punct central al industriei lactatelor.

”Este într-adevăr despre metanul enteric și reducerea gazelor cu efect de seră din gunoiul de grajd, înainte de aplicarea pe teren”, spune el. ”Deci, toate investițiile ar trebui să se concentreze pe acele aspecte ale producției”.

Durabilitatea în țările în curs de dezvoltare

Dr. Marion de Vries, de la Universitatea Wageningen, din Țările de Jos, împreună cu colegii de acolo și din Indonezia, a publicat recent o lucrare care menționează că, deși creșterea producției de lapte ar ajuta la combaterea strategiei de atenuare a schimbărilor climatice pentru fermele de lapte la scară mică, din țările în curs de dezvoltare, aceasta este greu de realizat.

Creșterea productivității este o chestiune de genetică și de alți factori și chiar dacă vacile cu o genetică mai bună ar fi distribuite din țările mai dezvoltate către țările mai puțin dezvoltate, De Vries observă că potențialul genetic poate fi atins doar dacă este susținut de un management și creștere adecvată a animalelor, ceea ce,  adesea, nu este cazul în țările în curs de dezvoltare.

”De asemenea, rețineți că emisiile absolute per animal vor fi mai mari în cazul unei productivități mai mari”, explică ea. ”Acest lucru se datorează unui consum mai mare de hrană și excreție de gunoi de grajd. Deci, deși creșterea randamentului de lapte per vacă promite să reducă emisiile de GES per kg de lapte (adică emisiile relative, numite și ”intensitatea emisiilor”), această strategie va crește emisiile absolute, dacă dimensiunea populației naționale de bovine este menținută aceeași”.

De Vries subliniază, de asemenea, că tehnicile mai durabile de gestionare a gunoiului de grajd în țările în curs de dezvoltare depind în mare măsură de condițiile locale și de tipurile de fermă.

”Pentru micii fermieri vor fi fezabile doar soluțiile cu costuri reduse, de exemplu, răspândirea zilnică”, spune ea. Aceasta este o opțiune cu un cost foarte scăzut, cu emisii scăzute și simplă, dar adesea nu se aplică din cauza lipsei de teren în apropierea adăposturilor”.