Cresterea curcanilor constituie o ramura a aviculturii care a cunoscut dezvoltarea reala in ultimele decenii, afirmandu-se, tot mai mult, la nivel mondial, in segmentul crescatorilor de pasari grele. Dezvoltarea impetuoasa a cresterii curcanilor fost determinata de (sub)produsele furnizate si de insusirile biologice, specifice acestor pasari, care fac din valorificarea lor o ramura economica extrem de rentabila.

Specia si rasele, de la origini Domesticit pe teritoriul continentului american, cu origini in nordul Statelor Unite, curcanul a lasat dovezi incontestabile privind exploatarea sa, inca din timpul aztecilor, care l-au adoptat datorita bogatiei in proteine a carnii si oualor, penele fiind utilizate intens in scopuri decorative. Este, de asemenea, confirmat vechiul obicei al coloniilor americane de a vana si prepara curcanii salbatici, la sarbatoarea Thanksgiving. Primii curcani au ajuns in Europa adusi de spanioli, la pachet cu obiceiurile americane de crestere si exploatare. Spaniolii au trecut la perpetuarea si diversificarea speciei, in scurt timp dupa ce primele exemplare au respirat aerul batranului continent. Veteranele Royal Palm si Curcanul Spaniol s-au numarat, inca din secolul al XIX-lea, printre rasele situate la varful topului european. Popularitatea curcanilor a atins cote semnificative in Europa, la inceputul secolului trecut, obtinandu-se specii importante (ex: Beltsvile Small White). Carnea de curcan reprezenta totusi un lux, pana la sfarsitul perioadei antebelice, indeosebi in Marea Britanie, Franta si Italia, unde consumul era dominat de carnea palmipedelor si bovinelor. In prezent, insa, cresterea curcanilor este dominata in Anglia de rase insulare, precum Norfolk Bronze, Norfolk Black sau Cambridge Bronze. La noi, exploatatiile mici si medii promoveaza indeosebi rasele de curci grele Bronzata Ameliorata si Bronzata cu Pieptul Larg. Prima este formata pe continentul american, din curca Mexicana Salbatica, are culoarea bronzata, o greutate a curcilor intre 10 si 15 kilograme, iar curcanii ajung la 20 de kilograme. Productia de oua a acestor curci este de 60-70/an. Rasa Bronzata cu Pieptul Larg a fost formata in SUA, inainte sa fie adusa in Europa, este de culoare bronzata cu fluorescente albastre-verzi si se afirma prin dezvoltarea deosebita a muschilor pectorali. Greutatea curcilor ajunge la 16-18 kilograme, iar exemplarele de curcani ajung la 23-25 de kilograme. Lipsite de importanta, rasele de curci semigrele sunt mai putin interesante pentru crescatorii nostri, exceptie facand Alba de Olanda, rasa interesanta, datorita precocitatii ouatului si productiei mari de oua (140 bucati/an). Dupa 1990, efectivele de curci au scazut in tara noastra, prin disparitia marilor unitati crescatoare si prin ignorarea politicilor corespunzatoare pentru sustinerea speciei. Multe dintre fermele functionale sunt lipsite de suport biologic, fiind tributare importului de material biologic, cu asumarea riscurilor sanitar-veterinare (posibile in astfel de operatiuni). Hibrizii de performanta, crescuti pentru carne In comparatie cu alte specii de animale, carnea de curcan are un continut redus de grasime, fiind considerata carne dietetica. Bogata in proteine, frageda si gustoasa, este o carne cu rafinament aparte, apreciata indeosebi de consumatorii pretentiosi. In acelasi timp, carnea de curcan poate fi valorificata la un pret avantajos, de catre cei implicati in producerea acestui sortiment de carne. Cheia reusitei intr-o afacere de acest fel este reprezentata de existenta unui material biologic valoros, care sa sustina obtinerea unei mari productii de carne, intr-un interval scurt de timp. Pentru aplicarea acestei retete sunt recomandati indeosebi puii broiller BUT – BIG 6 (British United Turkeys), BIG 7 sau (mai nou) BIG 12, hibrizi cu greutate mare, indivizi de elita. Caracteristicile chimice ale probelor prelevate, analizate si determinate de la BUT – BIG 6 au evidentiat urmatoarele valori medii privind substanta uscata, in functie de regiunea analizata: 30,2% la nivelul pieptului, 28,06% la nivelul pulpei superioare si 29,42% la cea inferioara, respectiv 29,24 la nivelul aripilor. Procentul mediu de apa se situeaza intre 69,8% si 71,94%, in functie de regiunile transate si analizate. Carnea de curcan are un continut redus de grasime (1,6 grame, la 100 grame piept fara piele), furnizand totodata 22,6 grame proteina, din 100 grame carne. Contine toti aminoacizii esentiali, necesari corpului uman, alaturat mineralelor importante (zinc, magneziu, fier, fosfor). De asemenea, este o carne bogata in vitamine, indeosebi a celor din complexul B. Cazarea, pentru confort si profit Pentru cresterea curcilor de performanta, se impune alegerea unui adapost care sa asigure toate conditiile unei bune dezvoltari. Acesta se construieste si se amplaseaza in baza unor avize speciale, cu respectarea normelor ecologice privind distanta exploatatiei, de apele naturale. Adapostul trebuie insa situat in imediata apropiere a drumurilor de acces, obligatorie fiind si dotarea cu surse permanente de apa si energie electrica. Pardoseala adapostului pentru curcani se construieste din beton sclivisit, deoarece pamantul reprezinta un factor de risc tehnologic in patologia aviara, neputand fi curatat si dezinfectat. Asternutul, realizat din paie de grau, este aplicat in functie de sistemele de crestere: - permanent, in hale cu dimensiuni de 100 x 15 metri sau 200 x 25 metri; - permanent, in adaposturi lungi de 6-7 metri si late de 1,5-1,8 metri; - baterii, pentru curcile ouatoare si puii de curca (pana la varsta de 3-6 saptamani), urmand transferul pe asternut permanent. Este necesara si obligatorie existenta ferestrelor acoperite cu plasa de sarma, pentru o ventilatie corespunzatoare si obstructia intrarii pasarilor salbatice. Echipamentul din interiorul adapostului este format din utilaje pentru incalzire, hranire si adapare, din instalatii pentru ventilatie si conditionarea aerului. Adapostului ii trebuie rezervate cateva boxe de izolare, in care sunt introdusi indivizii bolnavi sau suspectati de probleme patologice. Curcanii ajunsi la greutatea optima sunt tinuti intr-un grajd deschis, cu o saptamana inaintea taierii, iar asternutul din aceste spatii trebuie facut din paie curate, fara praf. Imprastierea paielor din adaposturile finale se efectueaza cu o masina speciala. Bunastarea pasarilor legata de performantaDensitatea optima a pasarilor din adapost este rezultatul corelatiei dintre numarul puilor si suprafata disponibila. In primele zile de viata, cand se impune asigurarea unei temperaturi de 35-37 grade Celsius, temperatura ce va cobori odata cu inaintarea in varsta; la 5 saptamani temperatura ajunge la 18 grade Celsius, nivel mentinut pana la livrarea pasarilor. Umiditatea aerului din adapost trebuie sa fie permanent constanta: 70%. Hrana, de buna calitate, se achizitioneaza exclusiv de la societatile producatoare de nutreturi combinate. Prin utilizarea furajelor granulate sunt reduse cheltuielile de productie, obtinand o conversie superioara. Puii se furajeaza la discretie, de-a lungul intervalului de crestere, evitand risipa si alterarea, prin administrarea de tainuri dese si mici. In alimentatia puilor de curca se tine intotdeauna cont de viteza destul de redusa a cresterii, motiv pentru care, la inceputul evolutiei, trebuie urmarit un aport proteic superior. Hranitorile semiautomate de culoare rosie sunt recomandate curcilor, pasari cu acuitate vizuala redusa, indeosebi in primele zile de viata. Ca o alternativa a nutreturilor combinate, in primele doua saptamani, puii de curca pot fi hraniti la discretie, cu un amestec de ferma format din uruiala de porumb, sroturi, faina de carne, faina de lucerna, nutreturi minerale. Acestor nutreturi li se adauga branza de vaci (8%), un ou fiert/10 pui si lucerna verde tocata foarte fin, pentru asigurarea necesarului de vitamine. La puii crescuti in libertate, pe pasuni sau miristi, necesarul zilnic de nutret combinat sau de amestec de ferma se reduce la jumatate. Hranirea curcilor difera, in functie de sezonalitatea productiei, care cuprinde: perioada de pregatire pentru reproductie, perioada ouatului si perioada de repaus. Urmarirea comportamentului alimentar al curcanilor performeri este de mare importanta; cantarind periodic puii si comparandu-i cu standardul hibridului, poate fi analizata evolutia normala a cresterii.