Așa cum se arată acum, la început de 2015, Sectorul românesc al cărnii se află în pragul colapsului, ultimele evenimente din piață, fie că vorbim despre producția primară, fie de procesare, confirmând dezatrul. Fragilitatea companiilor este evidentă, iar pericolul ca multe dintre ele să dispară, este la fel de iminent. Cum va fi anul care abia a început? Cu siguranță, mult mai rău decât 2014, dacă guvernul nu va lua acele măsuri menite să salveze una dintre cele mai importante industrii ale României.

Fragilitate economică a sectorului primar Ca să începem așa cum trebuie, să trecem în revistă sectorul primar, acolo unde activează fermierii care, odată cu jumătatea anului 2014, au întâmpinat dificultăți uriașe generate de efectele colaterale ale embargoului impus de Rusia produselor alimentare din Uniunea Europeană.   După cum se cunoaște, fermele de porci au situația cea mai gravă cu putință, fiind puse în situația de a vinde sub prețul de producție. Totul a fost generat de importul tot mai mare de carne de porc materie primă din țările occidentale, acolo unde, stocurile create prin imposibilitatea exportului spre Rusia, au determinat furnizarea de carne spre piețele anemice, cum este aceea a României, la prețuri de dumping. Ca urmare, exploatațiile de suine se află deja în colaps financiar. Situația este cu atât mai dramatică, cu atât mai mult cu cât, dacă nu sunt plătite toate taxele la zi, APIA nu mai efectuează plățile aferente. Totodată, întârzierile la achitarea împrumuturilor bancare generează dificultăți suplimentare, fapt care determină accentuarea dificultăților.   Câtva timp, după debutul semestrului doi, se credea că sectorul aviculturii nu va fi afectat prea tare, mai ales că acesta se bucură de o bună organizare. Însă, odată cu înaintarea spre finalul anului, importurile de carne de pasăre au crescut și ele, iar fermele avicole s-au văzut și ele puse în dificultate. Ilie Van, președintele UNCPR, declara la o întâlnire cu presa, organizată de Pro Agro că, ”atât timp cât prețul la raft al unui kilogram de carne de pasăre a ajuns la 8 lei, cu TVA cu tot, fermele din avicultură își văd sfârșitul aproape”. Cât privește carnea de vită și cea de ovine, ele nu contează prea mult în imaginea generală a sectorului de carne, din cauza consumului scăzut.   Degringoladă și în rândul procesatorilor În rândul procesatorilor domnește aceeași degringoladă. O radiografie foarte apropiată de adevăr a fost aceea realizată de Coface, radiografie care a analizat în profunzime starea de fapt. Astfel, spre finalul anului trecut, Coface a dat publicității un studiu care arăta că aproximativ 57% dintre companiile din sectorul cărnii prezintă un risc de insolvență peste medie, iar, dintre acestea, una din patru firme au un risc ridicat de insolvență. Potrivit analizei menționate, 35% dintre companii fac plățile foarte lent sau nu respectă contractele.   Coface România a analizat un eșantion de 127 de companii care își desfășoară activitatea în domeniul cărnii. După patru ani consecutivi în care companiile din industria de prelucrare a cărnii au sacrificat eficiența activitații în favoarea dezvoltării comerciale și a menținerii cotelor de piață. În 2013, a continuat evoluția favorabilă din punctul de vedere al volumului vânzărilor, sectorul înregistrând a treia creștere anuală consecutivă cu 7%, a cifrei de afaceri cumulate, fiind însoțită pentru prima dată și de o restabilire a profitabilității care a avut o rată netă de 1,71% din cifra de afaceri.   “Această redresare nu este însă nici pe departe de natură a restabili echilibrul financiar de ansamblu al companiilor din sector”, se arată în studiul Coface. Potrivit datelor publicate de Ministerul Finanțelor Publice, pe parcursul anului trecut, 347 de companii și-au desfășurat activitatea în acest sector, generând o cifră de afaceri cumulată de 5,4 miliarde de lei și 20.000 de locuri de muncă, ambii indicatori fiind în creștere cu 7% și, respectiv, 4% comparativ cu anul anterior. Dar, dacă lucrurile par favorabile, în realitate, evoluția pozitivă este aparentă. Jumătate din firme dețin 90 % din piață“Restabilirea profitabilității, reușită pe parcursul ultimului an financiar, nu este însă nici pe departe de natură a restabili echilibrul financiar de ansamblu al companiilor din sector, fapt care se reflectă și în analiza situațiilor bilanțiere și a indicatorilor financiari calculați pe baza lor”, se mai arată în studiul citat. Ca urmare, doar 50 companii din acest sector înregistrează o cifră de afaceri anuală mai mare de 5 milioane de euro, ele fiind și cele care generează aproximativ 90% din veniturile înregistrate la nivelul întregului sector. Restul companiilor, fie nu au desfășurat nicio activitate economică relevantă în 2013, fie înregistrează o cifră de afaceri mai mică de 100.000 de euro pe an.   Pentru ca pericolul să fie mai bine evidențiat, Coface anunța că aproximativ 40% dintre companiile care activează în sectorul cărnii au înregistrat o scădere a cifrei de afaceri, în condițile în care sectorul, la nivel consolidat, a înregistrat o creștere de 7%. Mai mult decât atât, în contextul în care sectorul, la nivel consolidat, a reușit să își îmbunătățească performanța prin trecerea pe profitabilitate, circa 40% dintre companii au înregistrat o deteriorare a rezultatului net. În aceste condiții se poate spune că mediul concurențial al sectorului poate fi clasificat drept unul cu agresivitate peste medie.   Investițiile au scăzut De la declanșarea crizei, investițiile au scăzut. Dar, ca dovadă a fragilității sectorului, scăderea s-a accentuat odată cu anul 2013. Cifrele indică și faptul că, începând cu anul trecut s-a înregistrat o învechire mai accelerată a activelor, comparativ cu ritmul de înnoire a acestora, ceea ce evidențiază trecerea de la o etapă de investiții, la o etapă de conservare. Însă, în ciuda diminuării semnificative a gradului de îndatorare sectorial (66% în 2013 față de 93%, în 2012), ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul datoriilor a crescut, scăzând astfel datoriile pe termen lung către bănci.   Lichiditatea curentă înregistrată la nivel sectorial a fost subunitară, ceea ce semnalează o expunere masivă a companiilor din acest domeniu la riscul de a nu-și onora obligațiile scadente pe termen scurt. Potrivit studiului, doar 25% dintre companiile din sectorul analizat au posibilitatea de a înregistra o autonomie financiară mai mare de un trimestru.   Pe parcursul anului, gradul de acoperire a plăților prin încasări la nivelul întregului sector analizat este de 90%. “Altfel spus, dacă toți furnizorii ar pune presiune pentru încasarea facturilor cu plata în avans, companiile care activează în acest sector nu ar putea acoperi prin veniturile încasate decât 90% dintre aceste facturi. Mai puțin de o treime dintre aceste companii își pot acoperi cheltuielile ajunse la maturitate, prin veniturile încasate în același exercitiu financiar”, se mai arată în studiul Coface.   Lichiditate precară Constantin Coman, Country Manager, Coface Romania, a declarat că spre deosebire de alte domenii de activitate, sectorul carnii a reușit să absoarbă rapid impactul negativ al crizei economico-financiare, iar acest lucru se reflectă în numărul firmelor active la sfârșitul perioadei analizate, care este cu doar 2% mai mic față de 2008. “Este surprinzător că aceste firme au reușit să genereze o cifră de afaceri consolidată cu 24% mai mare și o profitabilitate superioară, comparativ cu cea înregistrată acum 5 ani, în condițiile în care au dispus de un efectiv identic de salariați. În ciuda acestui fapt, lichiditatea companiilor a ramas precară. Deși creanțele se încasează mai rapid, iar stocurile sunt valorificate, furnizorii sunt plătiți cu 25 de zile mai târziu decât capacitatea intrinsecă. Acest lucru ne determină să concluzionăm că firmele din sector se folosesc de resursele financiare suplimentare atrase de la furnizori pentru a le redirecționa către plata datoriilor pe termen lung, pentru optimizarea cheltuielilor financiare”, a mai spus Coman.   Export și magazine propriiAșadar, imaginea nu este deloc favorabilă. La dezastrul anului 2014 a contribuit din plin și menținerea cotei de TVA la carne și produse din carne la 24 %, fapt care a determinat ca nivelul evaziunii să atingă uriașul procent de 80 %, pe segmentul procesării, și o neîncasare a acestei taxe de 75 %, după cum informa Radu Timiș, președintele Asociației Române a Cărnii, în câteva ieșiri publice.   Cu toate acestea, vânzările fiscalizate de mezeluri și preparate din carne au crescut în primul semestru din anul 2014 cu 5 %. Un alt lucru bun este faptul că tot mai multe companii românești sunt prezente la export, iar aici merită să amintim nume precum Cris-Tim, Angst, Agricola Internațional Bacău, Aaylex, Diana etc. Lucru și mai îmbucurător este faptul că tot mai mulți procesatori își dezvoltă propriile rețele de magazine, fapt care nu face altceva decât să determine diminuarea presiunii marilor retaileri, și, desigur, ca banii să fie încasați imediat. În rândul acestora, la loc de cinste se află Unicarm, companie care, de fapt, este liderul retailiștilor independenți, la care putem adăuga firma Ana și Cornel, dar și rețelele Cris-Tim, Diana și Agricola. Devine astfel tot mai clar faptul că orientarea spre export a procesatorilor români de carne poate fi soluția salvatoare, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, la fel cum și dezvoltarea propriilor rețele de magazine poate conduce la consolidarea profitului.   Situația rămâne însă delicată pentru fermieri, aceștia nereușind să fie într-atât de competitivi, pe piața mondială a cărnii, încât să reușească să exporte. Oricum, producția națională de carne nu acoperă necesarul de consum. Cu alte cuvinte, desfacerea ar trebui să fie asigurată la intern; dar, ce poți face, în condițiile în care, deși carnea fermierului român este mai bună decât cea din import, prețul ei este mai mare?   Ca urmare, o consolidare reală a sectorului românesc de carne nu se poate realiza decât în condițiile în care se vor adopta acele măsuri economice care să elimine atât neajunsurile de ordin financiar, cât și cele de piață. Mai rămâne, însă, un pericol, acela ar rămânerii în urmă din punct de vedere tehnologic. Știm, firmele românești sunt dotate cu tehnologii de primă mână, dar acestea vizează o producție de calitate medie sau premium. Or, în Europa se produce ieftin și, de cele mai multe ori, mai prost decât în România, iar marile rețele de retail își vor accentua politica de consolidare a plasării pe piață a mărfurilor private label, produse din ce în ce mai mult de companii din afara României.   În acest condiții, companiile românești vor avea de ales între două drumuri: Ori se vor axa pe producția premium, eventual, pe cea a produselor de nișă, ori vor fi nevoite să facă noi investiții, pentru a produce din ce în ce mai ieftin. Și, dacă la toate acestea, vom adăuga și faptul că, foarte curând vor trebui să investească în asigurarea unui procent de energie regenerabilă, vom avea o imagine mai apropiată de adevăr a dificultăților viitoare. Dar, de unde bani? (Articol apărut în ediția tipărită cu nr. 30, a revistei Fabrica de Carne)