(Comunicat) În luna Sergiana a spus La Mulţi Ani, Ceasu’ Rău! şi a sărbătorit 20 de ani de când a preluat terasa bătrânului restaurant cu acest nume. Era prima implicare a Grupului în industria ospitalităţii, iar auspiciile nu păreau promiţătoare, locul părând mai degrabă o ruină părăsită. Rememorând momentul, Tudor Neculoiu, preşedintele Sergiana Grup, i-a surprins pe reprezentanţii presei locale la aniversarea restaurantului: „ Suntem foarte legaţi de Ceasu’ Rău, a însemnat şi înseamnă mult, nu doar din punct de vedere emoţional, ci prin ponderea în economia şi dezvoltarea grupului nostru. Foarte puţini ştiu însă cum a început totul. A fost o întâmplare, Ceasu’ Rău nu făcea parte din planurile noastre, dar ne-am implicat în proiect pentru că reprezenta o posibilitate de sprijin pentru echipa de fotbal F.C.Braşov. Societatea care prelua această activitate trebuia să dirijeze anumite sume, de exemplu chiria, către echipă. Atunci mă întrebam dacă nu cumva greşim implicându-ne într-o activitate nouă, în timp ce noi aveam deja lansate alte proiecte mari. Ce a urmat şi unde am ajuns se vede astăzi. Pot doar să vă spun că nu ne vom opri aici.” Efectul Sergiana s-a făcut simţit în scurt timp după preluare. Tratamentul de şoc administrat prin câteva etape de curăţenie, reparaţii, iar curăţenie şi multe alte reparaţii, a făcut terasa să renască şi să ajungă în atenţia braşovenilor. Neaşteptat de repede, să prinzi seara o masă la Ceas, a devenit o aventură. Tudorina Ursan, ca toată echipa de altfel, era proaspăt angajată la Ceasu’ Rău şi îşi aminteşte că: „ ... dintr-o dată a explodat restaurantul, nu mai era destul spaţiu, tot timpul se achiziţionau mese, bănci, scaune pentru extinderile care inventau peste noapte. Clienţii se simţeau bine, le plăcea mâncarea, apreciau atmosfera rustică,...”. Nicolae Jinga, astăzi unul dintre şefii de unitate din Sergiana Grup, e categoric când spune: „Mâncarea cu gust ca acasă, fără ifose, asta a câştigat clienţii. Eram ospătar, iar de multe ori, mulţi clienţi nici nu deschideau meniul şi preferau să întrebe ce le dăm în ziua aia să mănânce. Ionică ( Ionică Puţanu – n.n. ) instalase o legătură între bucătărie, personalul de sală şi clienţi, o legătură care funcţiona foarte bine pentru că câştigasem încrederea oamenilor. La Ceas toată lumea mânca bine şi se simţea bine. ” Iar o opinie din bucătărie ne oferă Sever Cosma, atunci, ca şi acum, bucătar: „ A fost fain, munceam cu bucurie, iar asta i se datora în primul rând lui Ionică. Ştia să ne adune şi să ne ţină în jurul lui. A fost un om extraordinar.” În acest punct, trebuie să subliniem că nu e posibil să vorbeşti despre Ceasu’ Rău şi să nu-l aminteşti pe Ionică Puţanu, cel care din postura de bucătar-chef a condus restaurantul până în 2009, când a dispărut prematur în urma unui accident rutier stupid. Fie că-i spun Ionică sau Nea’ Ionică, toţi cei care au lucrat cu el îl pomenesc. Iată ce spun doi dintre ucenicii lui, azi bucătari – şefi în Sergiana Grup: - Dorin Boriceanu: „ Nu exista nu se poate, cu sau fără dotări, se găseau soluţii. Munceam mult şi râdeam la fel de mult, tot timpul lângă Nea’ Ionică. Păi, dacă nu era el, astăzi nu eram bucătar,... îi datorez tot.” -Bogdan Silochi: „ Cel mai preţios lucru pe care l-am învăţat de la Nea’ Ionică a fost cum lucrezi în echipă. Iar pe lângă asta, multe alte lucruri le-am învăţat de la el.” E greu să închizi în câteva vorbe ce a însemnat Nea’ Ionică pentru Ceasu’ Rău, însă poţi să încerci amintind că portretul lui supraveghează şi azi terasa. E aşezat discret, între bucătărie şi grătar. Revenind la relansarea restaurantului, trebuie să spunem că timpde şapte ani, Ceasu’ Rău a fost terasa fără anotimp! Indiferent de gradele de afară, indiferent dacă ploua sau ningea, ori dacă arşiţa toropea oraşul, cărbunii erau încinşi, fleicile, rotocoalele de cabanos şi coastele sfârâiau ademenitor pe grătar, iar vinul şi berea stăpâneau peste halbe şi cănile de lut părând că nu se termină niciodată. Doar toamna, mustul schimba ierarhiile. Aşa, în mod natural, terasa şi-a câştigat renumele de cel mai potrivit loc pentru finala campionatului naţional de grătar! Poate că acum toate acestea par unora de neînchipuit, dar aşa s-au petrecut lucrurile timp de şapte ani. De abia în 2006, după o renovare masivă a clădirii, Ceasu’ Rău a ajuns la structura în care se prezintă azi. Dar asta este doar o latură a istoriei restaurantului. Ceasu’ Rău a reprezentat nucleul de dezvoltare al sectorului HoReCa din Sergiana Grup. Aici se şcolea personalul, tot aici funcţionau centrul logistic şi cel financiar, aici era atelierul de reparaţii, toamna aici se puneau murături şi se făcea must,... dar ce nu se făcea la Ceasu’ Rău?! Un inventar al activităţilor şi al depozitelor găzduite de Ceasu’ Rău, aplicat peste suprafaţa utilă a locaţiei ne conduce la concluzia că, aici totul se petrecea de parcă ar fi funcţionat simultan cel puţin 3 restaurante! Iar asta este încă o performanţă greu de egalat. Însă Ceasu’ Rău mai are o dimensiune greu de evaluat, cea a locului care a influenţat destine, a locului care uneori a schimbat vieţi acordând o a doua şansă. Un singur exemplu o să amintim în acest sens, de fapt o să-i cuvântul Teodorei Ilica: „ La 38 de ani m-am recalificat,... până atunci lucrasem în uzină. Am făcut practica la Ceasu’ Rău,... mi-a plăcut cum se purtau cu mine şi m-am străduit să învăţ. Cred că şi lor le-a plăcut de mine pentru că şefu’ m-a întrebat dacă rămân şi m-au angajat aici. ” O astfel de poveste nu se încheie niciodată. Până la alte episoade să ne amintim că în Sergiana Grup, se spune La Mulţi Ani, Ceasu’ Rău!, iar în aceeaşi lună Grupul a lansat cea mai mare campanie de vânzări promoţionale din istoria sa – 5 luni în care se vor acorda peste 14 000 de premii şi un automobil Renault Clio –şi pregăteşte o a doua premieră: Ziua Porţilor Deschise. Pentru Sergiana, e o vară fierbinte, cu alertă la aniversări, campanii şi evenimente.