În cel mai nou episod Meat.Milk., Adrian Balaban – medic veterinar și președinte al Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) – vorbește despre una dintre cele mai puțin înțelese realități ale agriculturii românești: momentul în care o fermă se goleşte și rămâne doar tăcerea. Nu mai e zgomotul zilnic al animalelor, nu mai sunt oamenii în hală, nu mai există mișcare. Doar liniște. O liniște care apasă și în care înțelegi ce înseamnă cu adevărat pierderea într-o industrie care trăiește din viață — și din sacrificiul celor care o susțin.

Din 2017 până astăzi, pesta porcină africană a schimbat fundamental fața sectorului suin. Peste 1,8 milioane de porci au fost eliminați, iar România a ajuns să importe peste 70% din carnea de porc pe care o consumă. Din cele aproximativ 3,5 milioane de porci crescuți anual în ferme comerciale, doar 360 de exploatații respectă standardele europene de biosecuritate. Restul – milioane de animale crescute în gospodării – rămân în afara oricărui sistem controlat. Aceasta este vulnerabilitatea majoră a unui sector care încă încearcă să supraviețuiască.

Pentru Adrian Balaban, costul biosecurității nu se măsoară doar în bani. În fiecare zi, accesul într-o fermă modernă înseamnă dușuri, schimburi complete de haine, dezinfectare, control sanitar-veterinar. Fiecare porc crescut legal adaugă cel puțin 10 euro cost suplimentar doar pentru protecție. Dar adevăratul preț vine în ziua în care totul se oprește brusc. Când halalele rămân goale, nu pierzi doar animale, ci sensul muncii.

Episodul Meat.Milk. cu Adrian Balaban nu este doar despre pierdere, ci și despre claritate și reconstrucție. Balaban atrage atenția că România continuă să confunde noțiunile care definesc identitatea produsului local:

– Manufacturat înseamnă produs sigur, controlat, verificat.

– Artizanal înseamnă pricepere, dar și variabilitate.

– Tradițional înseamnă autenticitate recunoscută oficial, nu improvizație.

Această claritate nu e un detaliu semantic, ci o condiție pentru dezvoltarea reală a sectorului, pentru încrederea consumatorului și pentru protejarea celor care muncesc corect.

Nu e doar o problemă de piață sau de politici publice. Este despre oameni care s-au încăpățânat să rămână, despre tăcerea dintr-o fermă goală și despre curajul de a o umple din nou. Despre respectul pentru muncă, pentru animale și pentru o meserie care cere, înainte de toate, suflet. Fiecare fermă care rezistă e o formă de demnitate. Fiecare porc crescut legal e o promisiune pentru viitor. Iar liniștea despre care vorbește Adrian Balaban este și începutul unei reconstrucții care depinde de toți: fermieri, autorități și consumatori deopotrivă.