Adrian Pintea, fost director general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și actual secretar de stat în Ministerul Agriculturii, este unul dintre puținii oameni care pot vorbi despre administrația agricolă românească cu experiență directă și luciditate. Invitat la emisiunea Meat.Milk., realizată de Mihnea Vasiliu, Pintea a oferit o perspectivă asupra modului în care o instituție poate funcționa eficient atunci când se bazează pe muncă, disciplină și încredere reciprocă.

Adrian Pintea vorbește rar despre sine, dar mereu cu claritate. „Eu sunt clujean, am terminat Facultatea de Zootehnie la Cluj și n-am vrut să rămân în facultate. Am zis că vreau să merg în producție.” A lucrat la Bonțida, într-un complex integrat „cu abator și toate fazele până la comercializare”, iar mai târziu în industria cărnii, unde „în șase luni am ajuns director general”. Spune că acolo a învățat cea mai importantă regulă: „Când ești în producție, nu poți spune ‘mâine’. Acolo, dacă nu mulgi vaca azi, pierzi tot.”

În 2006 a intrat în APIA, „nu într-o funcție de conducere, ci în execuție”, într-o perioadă în care agenția abia se forma. „APIA e o instituție care nu merge că merge și-așa. Sunt raportări care se fac la Comisie, trebuie să le faci dacă astăzi e astăzi. Nu e poimâine.”

Despre anii de la Vâlcea vorbește cu un amestec de umor și disciplină. „Era audit european și nu aveam bani nici să zugrăvim. Am venit seara toți în trening și am aranjat arhiva. A doua zi eram în costum și totul a ieșit bine.”

„Fără o echipă nu faci nimic.” Această filozofie se reflectă și în relația cu oamenii din teritoriu: „Dacă mă duc în orice județ din țară, directorul de la APIA vine, discutăm problemele. Mă sună și azi pentru sfat. Asta e cea mai mare satisfacție.”

Volumul de muncă rămâne uriaș. „Aproape patru miliarde de euro anual trec prin pixul tău de director general.” Presiunea e constantă, mai ales înaintea campaniilor de plată. „Ne apropiam de 16 octombrie și sistemul informatic încă nu era pregătit. Eram 70% convins că nu reușim. Am stat nopți întregi cu echipa, cu dezvoltatorii, și am dat drumul la timp.” E genul de episod care arată de ce longevitatea sa în funcție nu a fost întâmplătoare.

APIA și AFIR sunt instituții foarte bine acreditate. Sper să rămână așa.” Consideră că stabilitatea în sistem nu este o slăbiciune, ci o condiție a performanței. „În 2016 am fost al cincilea director general într-un an. Un director care stă o lună nu apucă să învețe nici holurile.”

Pentru fermieri, discursul său rămâne echilibrat și realist. „Fermierul are nevoie de mecanisme prin care să crească, nu de pomană. Fără fondurile europene cred că nu eram nicăieri astăzi.” Spune că oricât de dificil ar fi drumul, „un diamant se șlefuiește greu, dar până la urmă se vede luminița de la capătul tunelului”.

Adrian Pintea nu vorbește despre sine ca despre un lider, ci ca despre un om care a înțeles importanța responsabilității.

„Anii petrecuți la APIA nu au fost doar despre agricultură, ci despre oameni. Despre cum să-i asculți, să-i ții aproape și să mergi mai departe împreună. Pentru mine, totul se reduce la ceva esențial: să-ți faci treaba bine — și să lași oamenii să spună, în timp, cine ești cu adevărat.”