Exporturile de carne reprezintă un pilon strategic pentru industria agroalimentară, însă România se află încă la o distanță considerabilă față de competitorii săi regionali.

Conform datelor Eurostat, Polonia exportă anual carne și produse din carne de peste 7 miliarde de euro, în timp ce România abia depășește pragul de 650 milioane de euro. Acest decalaj nu este doar o chestiune de volum, ci și de infrastructură, calitate și brand național.

ANSVSA a raportat în 2024 că 12% dintre transporturile românești către statele UE au întâmpinat probleme de conformitate, în special pe zona de documentație și etichetare, ceea ce limitează accesul pe piețele exigente. În plus, lipsa unor abatoare moderne și a unei logistici frigorifice eficiente reduce competitivitatea produselor românești.

Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a declarat recent că „fără investiții în infrastructură și respectarea standardelor internaționale, carnea românească nu poate ajunge la potențialul său de export”.

În Orientul Mijlociu și Asia există piețe deschise, dar acestea impun condiții suplimentare, precum certificarea halal sau kosher. În același timp, consumatorii europeni devin tot mai atenți la sustenabilitate, ceea ce înseamnă că producătorii români trebuie să adopte rapid practici verzi.

Un raport FAO din 2024 arată că firmele care au investit în sustenabilitate și trasabilitate și-au crescut exporturile cu 18% în cinci ani.

Pentru România, soluția constă în modernizarea abatoarelor, crearea unui brand național și promovarea agresivă pe piețele externe.

Doar printr-o strategie coordonată care să combine investițiile tehnologice, legislația europeană și marketingul internațional, România poate reduce decalajul față de statele din regiune și poate transforma carnea într-un vector de competitivitate.

(Foto: Freepik)