La jumătatea lunii iunie a.c., Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) a acuzat anumiți producători de produse alimentare că folosesc pe etichete în mod incorect termeni și cuvinte care fac trimitere la tradiție-tradițional. Concomitent, organizația europeană avertizează că, de multe ori, asistăm la adevărate campanii de marketing ”artizanal”, în care se utilizează fraze care ar putea fi definite ca ”practici înșelătoare”. În același timp, BEUC solicită o reglementare mai puternică, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și al țărilor membre UE, cu privire la ceea ce poate și ce nu poate fi inclus pe etichetă, în încercarea de a elimina unele practici care se desfășoară în prezent în întreaga Europă.Lipsa legislației clare lasă loc de înșelăciune În raportul intitulat ”Etichetele produselor alimentare: trucuri ale comerțului” (”Food Labels: Tricks of Commerce”), dat publicității în data de 18 iunie a.c., BEUC evidențiază trei practici care ”îmbunătățesc calitatea reală a alimentelor și a băuturilor denumite generic ca fiind tradiționale”. De fapt, remarcă organismul european, acestea nu sunt altceva decât produse industriale etichetate în mod înșelător drept ”tradiționale” sau ”artizanale”, aici fiind identificate mai multe grupe de alimente: produse lactate cu fructe sau lipsite de fructe (dar care afișează fotografii cu fructe), produse din carne, pâine, biscuiți, paste etc.. Ca urmare, BEUC afirmă că lipsa normelor UE care să definească modul în care producătorii pot folosi astfel de termeni este un factor negativ, iar organizația acuză anumiți procesatori și lanțuri de magazine (pentru produse private label), că profită de aceste așa-numite ”zone gri” din legislația UE, pentru a face ca produsele să pară de o calitate superioară celei de fapt. Iar această tendință, se arată în raport, vine într-o perioadă de creștere rapidă în rândul creantelor artizanale și, în special, pe scena procesării manufacturiere. Pentru a-și argumenta afirmațiile, BEUC citează datele oferite de Innova Market Insights, care arată că în ultimii ani s-a înregistrat o creștere cu 40% a CAGR, pe acest segment din industria alimentară, dar nu determinată de realii producători tradiționali, ci de marile companii. (Perioada analizată a fost 2011-2016). De asemenea, în aceeași perioadă, s-a înregistrat o creștere de 22% a lansărilor de produse alimentare denumite ”tradiționale” sau ”artizanale”, din partea companiilor mici și mijlocii. Consumatorul și eticheta Modul în care consumatorii interpretează produsele și vizualizează ingredientele are mult de-a face cu eticheta, existând numeroase campanii de publicitate și marcketing pentru numeroase categorii de produse alimentare și băuturi, inclusiv bere, în care se atrage atenția asupra producției ”artizanale”, ”autentice” și ”naturale”, însă, de cele mai multe ori, folosindu-se abuziv acești termeni. Această tendință sesizată de raportul BEUC vine într-o perioadă în care piața produselor alimentare se îndreaptă spre așa-numitele mega-branduri, după cum reiese dintr-un alt raport Innova Market Insights, denumit ”Artisan-Heroes or Hype”, care explorează această temă. În raport se mai afirmă: ”În cadrul vocabularului de marketing, direcționarea anumitor tipuri de cereri înseamnă că alături de cuvinte precum: ”fără”, ”natural”, ”organic” și ”sănătos”, au fost adăugate formulări precum: ”conținut scăzut de grăsimii”, ”fermă” sau ”ca în fermă”, în încercarea de a determina consumatorii să devină cât mai loiali unei mărci, a unui produs sau a unui procesator”. Șmecherii, șmecherii Specialiștii în publicitate de la BEUC au identificat însă și o altă modalitate utilizată de cei care doresc să trișeze: ”Dacă nu este bine să te prezinți drept o mare companie, atunci, poate că este mai bine să te prezentați drept un mic procesator. Pe aceasă logică, unele firme mari și-au înființat mici sub-companii, distincte de societatea-mamă, care nu fac în niciun fel relația cu una dintre mărcile firmei mamă sau a site-ul său. Asta, pentru că, în ochii consumatorilor, povestea unei firme mici este mai credibilă, fie dacă este vorba despre fondatori, fie despre furnizori, fie despre produse, poveștile concentrându-se pe inițiative personale sau artizanale”. Vorbind despre producătorii mai mici care tind să creeze produse noi și neobișnuite pentru o piață mică sau locală, raportul Innova Market Insights spune că există un ”element de stimulare” care merită luat în considerare: ”După cum am văzut, nu fiecare companie care pretinde a fi mică și artizanală este cu adevărat așa. Companiile pot face referire la procesări sau calități artizanale fără ca acestea să respecte cu adevarat regulile jocului. De exemplu, există o serie de branduri care au pretins o legătură cu ferme care nu există, cum ar fi Woodside, de la Tesco, această acțiune de marketing fiind deja atacată în Uniunea Europeană. Din cauze similare, la finalul anului trecut, unele dintre cele mai importante supermarket-uri din Uniunea Europeană, printre care Tesco, Aldi, Asda și Lidl, au intrat în ”zodii de foc”, după ce s-a constat că au recurs la practici înșelătoare, în cazul unor alimente private label obținute industrial, dar care erau prezentate cu referiri la ”tradițional” sau ”artizanal”. Ca urmare, retailerii au fost îndemnați să nu mai folosească strategii ”fake-farm”, mai ales pe propriile lor produse din carne. Un exemplu negativ l-a oferit același Tesco, prin folosirea timp de mai mulți ani a exprimării ”Farmecul Woodside”, pe o gamă largă de produse din carne de porc, determinând o acțiune în justiție. Consumatorii și-au pierdut încrederea Potrivit BEUC, problema etichetării înșelătoare se bazează, în principal, pe lipsa unor norme UE care să definească situațiile în care procesatorii pot folosi anumiți termeni. În acest sens, BEUC a formulat câteva recomandări pentru instituțiile UE, pentru a face etichetele produselor alimentare mai oneste. BEUC afirmă: ”Este surprinzător faptul că un iaurt denumit grecesc poate fi produs oriunde sau că prăjituri cu etichetă ”ca la bunica”, pot conține ingrediente industriale. Totuși, acestea sunt tipurile de practici de etichetare înșelătoare pe care organizațiile consumatorilor le-au găsit folosite în mod repetat în întreaga Uniune Europeană”, a declarat Monique Goyens, Director General al BEUC, care a adăugat: ”Sondajele din Germania și Olanda arată că peste 80% dintre consumatori nu au încredere în etichetele produselor alimentare, iar acest raport dovedește că au motive întemeiate să creadă așa. Ca urmare, presiunea din partea organizațiilor trebuie să determine pe unii producători să-și facă ambalajul și eticheta mai cinstite. În același timp, instituțiile UE și statele membre trebuie, de asemenea, să-și intensifice acțiunile, pentru că legislația UE prevede în mod clar că etichetarea și ambalarea produselor alimentare nu ar trebui să inducă în eroare consumatorul. Cu toate acestea, producătorii au profitat de avantajele zonelor gri din legislația UE, pentru a face ca produsele lor să pară mai bune decât sunt. Ca atare, este urgent ca instituțiile UE să prezinte o soluție, pentru a pune capăt acestor practici înșelătoare, iar statele membre trebuie se se asigure că producătorii de alimente respectă aceste reguli”. Ce recomandă BEUC? Dar, ce recomandă Organizația Europeană a Consumatorilor? Iată: -Elaborarea definițiilor UE pentru termenii folosiți în mod obișnuit pe etichete, pentru a pune în discuție aspecte legate de calitate, cum ar fi: ”tradițional”, ”artizanal” sau ”natural”;-Stabilirea nivelurilor minime ale conținutului de cereale integrale, pentru etichetarea cu expresia ”cereale integrale”;-Elaborarea de reguli privind conținutul minim pentru produsele care evidențiază în partea din față a ambalajului anumite ingrediente, cum ar fi carnea, fructele etc;-Afișarea procentului de ingrediente publicate pe partea frontală a ambalajului. Pentru a aduce argumente în sensul propunerilor de mai sus, raportul BEUC prezintă câteva exemple de etichetare înșelătoare, inclusiv un ”fileu natural de curcan” din Norvegia, care conținea 53% curcan, restul fiind alcătuit din pui și aditivi. De asemenea, a citat o supă de anghinare din Italia cu ”ingrediente naturale”, dar care eera fabricată cu doar 2,7 %, din anghinare. Un alt exemplu negativ este al companiei Price A Manger, care nu mai poate pretinde că o parte din alimentele sale sunt ”naturale”, deoarece conțin aditivi sintetici. Concomitent, BEUC avertizează că, în paralel, unii procesatori au demarat acțiuni de lobby pe tema ”denigrării brandurilor” înțelegând că schimbarea legislației la nivelul Uniunii Europene este de o importanță capitală pentru ei, într-un moment în care consumatorii se uită la etichetă căutând mai multe informații despre ”tradițional”, ”artizanal”, ”manufacturier”, ”autentic”, ”natural”.